Situata la jumatatea distantei
dintre Bucuresti si Ploiesti si la 3 km de comuna Ciolpani, manastirea
Tiganesti este asezata intr-un cadru mirific de paduri si ape. Mit, legenda dar
si adevar istoric manastirea este atestata din documentul de donatie si vanzare-cumparare
din iulie 1780 al lui Matei Tiganescu (al carui nume il poarta) si al
verisoarei sale Paraschiva Caplescu, care construieste o bisericuta pe acest
teren.
Sub numele de Tiganesti o
intalnim si in hrisoavele domnesti de danii ale lui: Moruzi 1793, Caragea 1813
si al lui Dimitrie Ghica Voievod din
1824.
Legenda sustinuta de faptul ca
pomelnicul manastirii incepe cu Mihai Viteazul si Doamna Stanca, ne arata ca
asezarea monahala exista inca de la inceputul sec. XVII, fiind zidita de
calugari romani de la muntele Athos, cand in aceste locuri erau codrii Vlasiei.
A fost mai intai Schit cu chilii si biserica din lemn. Din aceasta biserica din
lemn s-a pastrat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus
in brate.
Schitul Tiganesti, populat de
calugari, trece sub obladuirea Manastirii Caldarusani, apoi la scurt timp
calugarii de aici sunt transferati la Caldarusani, locul lor fiind luat de
calugaritele de la Schitul Turbati – Silistea Snagovului si Schitul Maicilor
din Bucuresti (fapt atestat de hrisovul de la 5 iunie 1805). Biserica de lemn
devenita neincapatoare, a fost demolata si pe locul ei a fost inaltata in 1812
actuala biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, avandu-l ctitor pe banul
Radu Golescu, staret fiind Dosoftei.
Trecerea timpului si actiunea
cutremurelor a afectat biserica si celelalte cladiri, care au fost consolidate
si restaurate, suferind cu aceasta ocazie unele modificari. Astfel pictura in
fresca, originala a bisericii se pastreaza doar in pridvor, restul fiind
refacuta in 1929 de pictorul Belizarie Gheorghe, in stil neobizantin. In
exterior a fost refacut mozaicul de catre pictorul Gh. Raducanu iar
catapeteasma pictata in 1895 de Gh. Stoenescu este refacuta in 1989 de Gh.
Samoila. Manastirea se afla pe o peninsula, terenul nefiind bine stabilizat, in
anii 1980-1984 constructia a fost consolidata.
Biserica de cimitir cu hramul Sf.
Treime a fost construita in 1817 si pictata de Anton Serafin. Este o biserica
de mici dimensiuni, frumos proportionata, cu planul trilobat, cu pridvor
deschis in stil post brancovenesc.
Cladirea muzeului, construita in
1848, a fost mai intai orfelinat, apoi scoala, arhondarie, iar din 1989 muzeu.
Aici sunt expuse icoane pe lemn, panza, sticla si metal, vesminte vechi, carti
si obiecte religioase.
Ansamblul manastirii mai cuprinde
turnul clopotnitei, trapeza, casele monahale, cimitirul si atelierele unde se
tes materiale pentru hainele preotesti. In acest atelier trudesc maicutele
manastirii, iar materialele folosite pentru hainele preotesti sunt din matase
vegetala si cu fir de aur si argint. Razboaiele de tesut sunt programate prin
cartele perforate.
In cimitir se afla monumente
funerare vechi, din care mentionam monumentul familiei Diamandescu realizat de
sculptorul Carol Stork in anul 1889.
Manastirea a participat intens la
evenimentele vremii, la razboiul de independenta si cele doua razboaie mondiale
ajutand armata prin asistenta medicala oferita de maicile din cadrul Crucii
Rosii.
Aici in manastire a functionat
prima scoala elementara din 1818 pana in 1878. In 1923 se infiinteaza „Scoala
de instruire casnica” unde se invatau: tesutul covoarelor, broderia artistica,
tesaturi nationale, mestesuguri ce sunt continuate si in prezent in atelierul
mentionat.
Sursa: http://www.ilfov.djc.ro/
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu