Poze si informatii din Romania

Peisaje de nedescris.

Cultura si Istorie

Cercetari si documente istorice.

Articole scrise cu inima

Viata in altfel de cuvinte.

Boli si alimente

Nu manca orice. Si cancerul si diabetul au vindecare.

1/13/2017

Cuvinte intelepte spuse de Donald Trump


 Donald John Trump noul presedinte SUA este un investitor și om de afaceri american, vedetă de televiziune și autor de cărți de literatură motivațională.Trump este, de asemenea, fondatorul Trump Entertainment Resorts, companie ce operează numeroase cazinouri și hoteluri din întreaga lume. Este gazdă și coproducător al emisiunii TV Ucenicul (en. "The apprentice"), lansată în februarie 2004 de NBC.


„E bine mereu sa fii subestimat”.
„Daca tot trebuie sa gandesti, de ce sa nu gandesti la scara mare?”
„Esti judecat dupa cat reusesti, nu dupa eforturi”.
„Nu-mi plac cei care pierd”.
„In viata nu esti niciodata suficient de lacom”.
„Fara pasiune nu ai energie. Fara energie nu ai nimic”.
"Pornește la drum. Mergi tot înainte. Țintește sus. Planifică o decolare. Nu aștepta să vină cineva să împingă avionul, asta pur și simplu nu se va întâmpla. Schimbă-ți atitudinea și câștigă ceva înălțime. Crede-mă, îți va plăcea aici sus!"

Citatele urmatoare sunt extrase din cartea sa, "Nu renunta niciodata!”, carte publicata in anul 2008:

"Asculta-i pe altii, dar nu-ti nega niciodata propriile instincte.”
"Norocul vine atunci cand sansa se intalneste cu pregatirea.”
"Curajul nu inseamna absenta fricii, ci cucerirea acesteia.”
"Cu cat stii mai multe, cu atat iti dai seama cat de multe nu stii.”
"A hotari sa incerci din nou este primul pas pentru a reusi data viitoare.”
"Increderea te poate duce acolo unde doresti sa ajungi.”
"Fiecare provocare sau obstacol pe care il aveti de infruntat este pur si simplu o sansa deghizata.”
"Marile obstacole se pot transforma in mari victorii.”
"Problemele sunt adesea sanse deghizate.”
"Concentrati-va asupra solutiei, nu asupra problemei.”
"Uneori trebuie sa priviti putin mai atent pentru a vedea sansele.”
"Nu renunta niciodata!”

11 citate motivationale spuse de Donald Trump

1.     „Priviţi soluţia, nu problema! Şi nu renunţaţi niciodată, din absolut niciun motiv. Acest gând merită spus, reţinut şi aplicat întotdeauna. Este foarte important”.
2.    „Încerc să învăţ din trecut, dar îmi plănuiesc ca pe viitor să mă concentrez pe prezent”.
3.  „Concentraţi-vă! Întrebaţi-vă la ce ar trebui să vă gândiţi acum. Ignoraţi interferenţele. În această epocă a sarcinilor multiple, este o tehnică valoroasă, care trebuie dobândită”.
4.    „Întrebaţi-vă: <<Ce mă prefac că nu văd?>> S-ar putea să existe nişte oportunităţi extraordinare chiar în jurul vostru, chiar dacă lucrurile nu arată atât de bine. Marile obstacole se pot transforma în mari victorii”.
5.    „Un pont bun pentru golf, încearcă să lovești ușor și bine și prefă-te că nu contează. Apropo, e valabil și în viață”.
6.    „Nu renunţa niciodată. Cei mai mari rataţi din lume sunt cei ce renunţă”.
7.    „Fiţi pasionaţi de ceea ce faceţi! Dacă vă place ceea ce faceţi, nu vi se va părea niciodată că munciţi din greu”.
8.   „Aveţi încredere în voi! Dacă nu, nimeni altcineva nu va avea. Gândiţi-vă la voi ca la o armată formată dintr-un singur om”.
9.    „Fii atent pe cine calci când urci, că vei întâlni aceiași oameni la coborâre”.
10.   „Experienţa m-a învâţat câteva lucruri. Primul este acela de a-mi asculta instinctul, indiferent de cât de bine sună ceva pe hârtie. Al doilea este că în general eşti mai câstigat dacă rămâi alături de ceea ce cunoşti, iar al treilea lucru este că uneori, cele mai bune investiţii sunt cele pe care nu le faci”.
11. „Dacă tot gândeşti fără o direcţie anume, măcar gândeşte la nivel mare”.

Surse:
http://www.psychologies.ro/video/maxime-din-intelepciunea-lui-donald-trump-2156222
http://www.jurnaluluneimame.ro/citat/33/Donald-Trump---%C8%9Ainte%C8%99te-sus!
http://adevar-minciuna.ucoz.com/publ/vorbe_mari/vorbe_mari_despre/donald_j_trump/39-1-0-173
http://laurentiumihai.ro/citate-motivationale-spuse-de-donald-trump/

Va recomandam si cartile lui Donald Trump:

Liniste: vorbeste Trump


Atingerea regelui Midas. De ce unii antreprenori se imbogatesc, iar cei mai multi nu


Nu renunta niciodata!



Gandeste bine si in stil mare



Gandeste ca un Campion



Negocieri in stilul lui Donald Trump




Nu renunta niciodata!




De ce vrem sa fii bogat




Trump, the art of the deal

- number one bestseller - 

Donald J. Trump cu Tony Schwartz


Trumped: The Wonderful World and Wisdom of Donald Trump

Crippled America


Think BIG: Make it happen in business and life



Think Like a Champion: An Informal Education in Business and Life



Trump University Wealth Building 101




You Have Three Minutes! Learn The Secret Of The Pitch From Trump's Original Apprentice



Trump University Entrepreneurship 101


Trump Revealed






11 citate motivationale spuse de Donald Trump






Donald John Trump noul presedinte SUA este un investitor și om de afaceri american, vedetă de televiziune și autor de cărți de literatură motivațională.Trump este, de asemenea, fondatorul Trump Entertainment Resorts, companie ce operează numeroase cazinouri și hoteluri din întreaga lume. Este gazdă și coproducător al emisiunii TV Ucenicul (en. "The apprentice"), lansată în februarie 2004 de NBC.

1.              Priviţi soluţia, nu problema! Şi nu renunţaţi niciodată, din absolut niciun motiv. Acest gând merită spus, reţinut şi aplicat întotdeauna. Este foarte important.
2.              Încerc să învăţ din trecut, dar îmi plănuiesc ca pe viitor să mă concentrez pe prezent.
3.              Concentraţi-vă! Întrebaţi-vă la ce ar trebui să vă gândiţi acum. Ignoraţi interferenţele. În această epocă a sarcinilor multiple, este o tehnică valoroasă, care trebuie dobândită.
4.              Întrebaţi-vă: “Ce mă prefac că nu văd?” S-ar putea să existe nişte oportunităţi extraordinare chiar în jurul vostru, chiar dacă lucrurile nu arată atât de bine. Marile obstacole se pot transforma în mari victorii.
5.              Un pont bun pentru golf, încearcă să lovești ușor și bine și prefă-te că nu contează. Apropo, e valabil și în viață.
6.              Nu renunţa niciodată. Cei mai mari rataţi din lume sunt cei ce renunţă.
7.              Fiţi pasionaţi de ceea ce faceţi! Dacă vă place ceea ce faceţi, nu vi se va părea niciodată că munciţi din greu.
8.              Aveţi încredere în voi! Dacă nu, nimeni altcineva nu va avea. Gândiţi-vă la voi ca la o armată formată dintr-un singur om.
9.              Fii atent pe cine calci când urci, că vei întâlni aceiași oameni la coborâre.
10.           Experienţa m-a învâţat câteva lucruri. Primul este acela de a-mi asculta instinctul, indiferent de cât de bine sună ceva pe hârtie. Al doilea este că în general eşti mai câstigat dacă rămâi alături de ceea ce cunoşti, iar al treilea lucru este că uneori, cele mai bune investiţii sunt cele pe care nu le faci.

11.           Dacă tot gândeşti fără o direcţie anume, măcar gândeşte la nivel mare.

Sursa: http://laurentiumihai.ro/citate-motivationale-spuse-de-donald-trump/


Sfaturi utile pentru un somn odihnitor


Se spune ca avem nevoie de 8 ore pentru a ne trezi odihniti, insa lucrurile nu stau chiar asa in viata de zi cu zi. Unii specialisti sustin ca nu este important cate ore dormim noapte ci ora la care ne culcam.

Va prezentam mai jos un tabel care ne indica orele de trezire ideale in functie de orele de culcare:

Este recomandat ca inainte de culcare, sa ne linistim mintea si sufletul. Sa ne debarasam de problemele adunate peste zi. De aceea, Biserica Crestina ne invita la o rugaciune care face o analiza a evenimentelor survenite peste zi, la o impacare cu sine, cu Dumnezeu si cu aproapele. Altfel, toate problemele sociale pot transforma somnul intr-un cosmar chinuitor sau intr-o alergare continua care ar duce in cele din urma la o scadere a puterii de concentrare in ziua ce urmeaza.

Somnul profund ajuta la dezvoltarea, vindecarea organismului, intarirea sistemului imunitar si doar partial el este folositor pentru creier. In timpul somnului celulele se reinoiesc. De aceea, se vorbeste in popor  de „somnul de frumusete” care ar presupune sa te culci si sa te trezesti zilnic la aceleasi ore.  Important e sa dormi zilnic 7-8 ore. In timpul somnului ne incarcam de energie, ne ajuta sa ne concentram mult mai bine si sa ne exprimam cu usurinta. O vorba din popor spune ca „somnul este sfetnic bun”. El ne ajuta astfel, sa ne relaxam, sa ne punem in ordine gandurile si sa luam deciziile cele mai bune.

Sunt multe discutii in privinta somnului, insa important este:
1.       Sa il adaptezi in functie de programul tau zilnic de lucru
2.       Sa cauti sa fii impacat cu toata lumea
3.       Sa nu exagerezi cu noptile nedormite. Cu siguranta te vor imbolnavi mai devreme sau mai tarziu. Vorba romanului: “Ulciorul nu merge de multe ori la apa”.

1/08/2017

Monahismul - forma a spiritualitatii crestine


Cuvantul  “monah” vinde de la grecescul  μοναχος— care înseamnă persoană singură/însingurată.

Monahismul este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei vieți conforme cu Evanghelia, urmărind unirea cu Mantuitorul Iisus Hristos.

Monahismul este un raspuns la indemnul Mantuitorului:

“Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48).
Modul prin care un om poate ajunge la desavarsire l-a aratat Iisus unui tanar bogat cu preocupari duhovnicesti:
“Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei  19, 16-21).
Primii crestini, luand in considerare aceste cuvinte se retrageau din lume, paraseau grijile si placerile lumesti si se dedicau rugaciunii. Academicianul Emilian Popescu spunea intr-un interviu dat ziarului Lumina:
“Ca să ajungi la hotărârea de a părăsi lumea, de a vinde tot şi de a pleca într-un loc necunoscut şi de a te lăsa numai în grija lui Dumnezeu însemnează o mare tărie de suflet şi un eroism pe care nu-l putea avea oricine. Deci, este un fel de trăire supremă a învăţăturii Mântuitorului Iisus Hristos, într-un mediu adecvat, departe de societate, pentru că societatea te perturbă în această privinţă”.
Aceasta practica de retragere din lume era prezenta si la iudei inca inainte de venirea lui Hristos in lume! Nazireii și profeții lui Israel erau tot un fel de monahi.

Votul Nazireatului era un fel de fagaduinta facuta lui Dumnezeu la vechii iudei, prin care acestia isi luau angajament moral de a trai o viata de sfintenie, sa nu mai consume bauturi alcoolice, tineau post, se fereau sa nu se atinga de vreun mort (atingerea de mort in Vechiul Testament se considera necuratie trupeasca), cauta sa duca o viata curata si nu isi mai tundeau parul (Numeri 6, 2-6). Cel ce facea acest vot se numea, nazireu. Acest vot tinea un numar de zile de la sapte pana la treizeci de zile, un an sau toata viata si se incheia prin aducerea de daruri sau jerfe la templul din Ierusalim. Atunci nazireul se tundea si parul il punea pe focul de sub jertfa de impacare.

Profeții (proorocii) lui Israel erau închinați Domnului ca semn de pocăință. Unii din ei trăiau în condiții foarte grele, despărțindu-se ei înșiși sau fiind siliți să se despartă de oameni din pricina poverii mesajului pe care îl purtau. Alți prooroci trăiau ca membri ai comunităților, ai unor școli amintite de câteva ori în Scriptură dar despre care s-au făcut multe speculații, dar despre care se știe în realitate foarte puțin. Proorocii dinainte de Avraam, Enoh și Melchisedec, iar dintre profeții evrei în special Ilie și ucenicul acestuia, Elisei sunt importanți pentru tradiția monastică creștină. Cel mai frecvent citat ca "model" al vieții monastice (și în special pustnicești), închinat Domnului este Sfântul Ioan Botezătorul, nazireu și prooroc în același timp. Și Ioan a avut ucenici care stăteau împreună cu el și pe care se presupune că îi învăța să adopte un mod de viață asemănător cu al său.

Despre inceputurile monahismului crestin dl academician Emilian Popescu spune:
„La începuturile sale, monahismul era reprezentat în special de persoane şi grupări independente, care răspundeau unui zel special, prezent la o persoană, la două sau la mai multe. Deci nu intrase ca o instituţie sub autoritatea Bisericii. Trebuie să ţinem cont, totuşi, că la începuturile sale Biserica avea o organizare modestă, mai bine pusă la punct în oraşe. Monahismul eremitic - de la „eremos“, pustiu, retras - s-a dezvoltat în zone pustii, în Egipt, în sudul Palestinei, în Siria, şi după aceea, mai târziu, şi în Asia Mică. În acest context deci apare şi numele celui mai celebru monah creştin, care a întemeiat viaţa eremitică, Sfântul Antonie cel Mare, ce s-a născut pe la anul 250 şi a trăit până în 356. Sfântul Antonie, un eremit, aşadar, a lăsat mulţi ucenici, între care Sfântul Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei. Faptul că episcopul Alexandriei este ucenic al unui eremit, trăitor în pustie, este dovada cea mai limpede despre cât de strânse erau legăturile dintre monahism şi ierarhie, încă de la începuturile secolului al IV-lea” .

Monahismul cunoaste o perioada de inflorire incepand cu secolul IV d. Hr cand imparatul Constantin cel Mare da celebrul edict de la Mediolanum din 313. Pana atunci, Biserica Crestina a trecut prin perioada foarte grea a persecutiilor. Primul care a dezlănţuit persecuţiile a fost împăratul Deciu, în jurul anului 250. Apoi a urmat Valerian, Galerius, Aurelian ş.a.m.d. Persecutiile au incetat, crestinilor li s-au inapoiat averile confiscate, au fost eliberati din inchisori, au fost primiti in functii inalte in stat. Cu toate acestea,  după 313 au mai fost persecuţii dar razlete, în timpul lui Liciniu (308-324) si Iulian Apostatul (361-363). Se spune că la Sinodul I Ecumenic din 325, convocat de împăratul Constantin, erau prezenţi foarte mulţi oameni care trecuseră prin persecuţii; unii aveau un ochi scos, alţii aveau cicatrice în obraz, alţii aveau câte un genunchi anchilozat pentru rănile suferite.

Din secolul IV monahismul devine un alt mod de a trăi mucenicia. Mucenicia presupunea marturisirea credintei in Hristos si indurarerea unor chinuri sau chiar a unei morti crunte. Monahismul presupune marturisirea credintei in Hristos si indurarea unui mod sever de traire prin post aspru, rugaciune indelungata, somn putin, etc.

Sfinții Antonie cel Mare  (250-356) și Pahomie cel Mare (292 - 9 mai 346) au fost întemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, deși primul creștin despre care se știe că a trăit ca monah a fost Sfântul Pavel Tebeul (227-341). Ortodoxia îl consideră și pe Sfântul Vasile cel Mare (330-379) ca fondator al regulilor monahale, urmând și exemplul Părinților Deșertului. Sfântul Benedict de Nursia (n. 480 d.Hr. - d. 543), a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean.

Erau pelerinaje frecvente din Apus la Locurile Sfinte, cu şedere îndelungată în mănăstiri. Exemple avem chiar de la noi, cu Sfântul Ioan Casian (n. circa 360, Dobrogea - d. 435, Marsilia), Sfântul Gherman (715 - 730), care, înainte de a ajunge în Italia, au stat vreme îndelungată alături de părinţii din pustiu.

Curând, monahii au devenit foarte influenţi în societate, chiar si in probleme politice. Mari personalităţi politice se spovedeau la duhovnicii din manastiri si luau sfaturi. Astfel, imparatului Justinian cel Mare (527 - 565) îi făcea mare plăcere să poarte discuţii cu monahii îmbunătăţiţi. El a luat numeroase măsuri pentru îmbunătăţirea vieţii monahale.

Academicianul Emilian Popescu: „În mănăstiri se desfăşura şi o intensă activitate intelectuală şi culturală. Se copiau manuscrise, se difuzau cărţi. Categoric, monahismul a avut un rol foarte important în societatea bizantină. Monahii puteau chiar să răstoarne un împărat dacă se abătea de la dreapta credinţă”.
Astfel, au existat inainte de aparitia tiparului scoli de caligrafie si de copisti la manastiri din Romania precum: Putna, Moldovita, Dragomirna, Cernica, Tismana, Cozia, etc. Ulterior, odata cu aparitia tiparului, mitropolitii vor infiinta tiparnite pe langa manastiri. Astfel, amintim de Manastirile Tuturor Sfintilor (Sf. Antim) din Bucuresti, Sfintii 3 Ierarhi din Iasi, Snagov, Govora, Dealu, Bistrita, Neamt,  etc.

Monahismul are o extindere diferită în ţara noastră şi în lume. Sunt ţări din Europa sărace în monahi în momentul de faţă, iar acest fapt este un semn al crizei spirituale prin care trece Apusul astăzi. În lumea romano-catolică există mănăstiri mari, cum este de pildă Maria Laach, în Germania, o mănăstire de tradiţie gregoriană, splendidă, dar cu foarte puţini călugări. Clădiri imense, biblioteci, dar sunt foarte puţini monahi. La fel şi în Spania. Se remarcă o criză a monahismului care adapă criza spirituală.

La noi in tara cu toate că avem un număr mare de monahi, totusi el este mai mic decat acum zece sau cincisprezece ani. După Revoluţia din 1989, a fost un aflux foarte mare spre mănăstiri. Mulţi s-au dus din pacate fără chemare, s-au dus numai pentru ca să-şi asigure ziua de mâine. Dintre acestia foarte mulţi au renuntat la viata monahala intorcandu-se in lume.

În lumea ortodoxa, marile centre monastice precum Muntele Athos și Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt) cunosc astăzi o renaștere, atât din punctul de vedere al numărului de monahi care vin aici, cât și al vieții duhovnicești. Pelerinii sunt din ce în ce mai numeroși, iar reconstrucția mai multora din vechile centre monahale avansează rapid.


Bibliografie:

Care e diferenta dintre biografie si bibliografie?

Biografia este o scriere in care se expune si se comenteaza viata unei persoane. De exemplu: "Viata lui Mihai Eminescu" de George Calinescu


Bibliografia este in sensul ei cel mai general, o lista a lucrarilor unui autor sau a scrierilor referitoare la o anumita problema. Orice manual, orice lucrare stiintifica, oricare ar fi domeniul tratat are la sfarsit o bibliografie, adica o lista a cartilor sau articolelor consultate de autor in vederea elaborarii proprie-i lucrari.


Asadar, biografia se refera la viata unei persoane, iar bibliografia la lucrarile scrise de acea persoana.

1/07/2017

Visele sunt de la Dumnezeu? Despre visele care se implinesc


Am intalnit multe persoane care sustin ca au un dar deosebit de la Dumnezeu: tot ce viseaza noaptea se implineste. In realitate, aceasta situatie este de la Dumnezeu sau de la diavol?

Citim in Patericul Egiptean la Sf. Antonie cel Mare urmatoarele:

"Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci. Si aveau ei un magar si a murit pe cale. Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor: cum a murit magarul pe cale ? Au zis lui: de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor: dracii mi-au aratat. Si ei au zis lui: noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam? Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt".

Din aceasta pilda intelegem ca demonii aduc tot felul de naluciri in viata omului pentru ca prin ele sa il amageasca pe om si sa il departeze de la calea mantuirii. Cum pot face insa acest lucru cand unele vise parca ne indeamna la bine...? Iata cum: omul ajunge sa creada cu putere in vise si nu in Dumnezeu. Se increde in ele mai mult decat in Dumnezeu. Astfel, va gasi la un moment dat diavolul oportunitatea de a te pacali si a-ti lua si sufletul. Iti poate pune la cale o moarte neasteptata si un vis  fericit. Tu te increzi in vis, insa acesta nu se adevereste, ci din contra! Astfel, poti muri in mod tragic,

In alta situatie, chiar daca nu mori asa, totusi devii o persoana superstitioasa. Omul superstitios se increde in superstitii mai mult decat in Dumnezeu. Astfel, se rataceste de la calea care duce la mantuire. Iar la sfarsitul vietii nu va ajunge la limanul mantuirii.

Prin urmare, nu va incredeti in vise!



1/02/2017

„Scanteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu” – KRISTINE BARNETT


„Scanteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu” este povestea Kristinei Barnett, dar si povestea oricarei mame care-si iubeste copilul mai presus de orice si vrea ca acesta sa aiba o viata nomala. Singura diferenta, remarcabila dealtfel, consta in faptul ca primul ei copil, Jacob (Jake) este diagnosticat de la o varsta frageda cu autism. Pusa in fata acestui adevar teribil si constienta ca orice zi fara un tratament adecvat conteaza, Kristine e gata sa faca orice numai ca Jake sa fie bine. Primele terapii nu au rezultate remarcabile, dimpotriva, Jake pare sa se simta din ce in ce mai rau, izolat in lumea lui si fara sa dea semne ca va deveni un tanar normal. Specialistii au dat verdictul ca Jake nu va putea sa citeasca vreodata si sperau doar ca undeva pe la 16 ani sa fie capabil sa-si lege sireturile.

Nimeni, nici un terapeut, nici un doctor, nu putea preciza cand si daca Jake avea sa ajunga la nivelul de dezvoltare normala pentru un copil. Neajutorati, Kristine si Mike, sotul ei, asista neputinciosi cum multe din capacitatile lui Jake, cum ar fi cititul si vorbitul, dispar pe rand. Faptul ca unui copil de nici 3 ani i se trantesc in fata toate usile si nu i se da nici o sansa de revenire, este dureros si chiar infricosator. Pentru un parinte este groaznic sa ajunga in aceasta situatie si faptul ca ei doi au luat hotararea de a-l retrage pe Jake de la scoala speciala si sa aleaga alt drum, pare o hotarare hazardata si irationala. Din fericire, Kristine si-a urmarit fiul cu mare atentie si a avut incredere  in hotararea ei. „Asa ca m-am hotarat sa am incredere in instinctele mele si sa imbratisez speranta in loc s-o abandonez. Nu aveam de gand sa-mi irosesc timpul sau energia luptandu-ma sa-i conving pe terapeutii si profesorii de la scoala lui sa-si schimbe asteptarile sau metodele. Nu voiam sa ma bat cu sistemul sau sa le impun altora ce mi se parea potrivit pentru Jake. In loc sa angajez avocati si experti si consilieri juridici ca sa obtin pentru Jake serviciile de care aveam nevoie, aveam sa investesc direct in Jake si sa fac tot ce simteam ca e necesar ca sa-l ajut sa ajunga la potentialul lui deplin – oricare ar fi fost acesta.” – pag.19

Asa ca isi asuma riscul, il retrage pe Jake de la scoala speciala si incepe o lupta titanica cu autismul. Ideea ei de baza este simpla: in loc sa-l faca pe Jake sa reuseasca sa faca ceea nu poate, ea se axeaza la idea ca-l ghideaza pe Jake sa faca doar ce ar vrea sa faca. Stie ca baiatul ei este captivat de lumina, de forme geometrice si de litere, asa ca ii incurajeaza aptitudinile si monitorizeaza cu mare atentie progresele si evolutia. Il aduce in contact cu alti copii autisti, organizeaza tot felul de activitati in grup si cu parintii, cauta un spatiu unde-i lasa sa se joace si sa faca sport si nu uita un lucru esential: Jake e inca copil si trebuie sa aiba parte de toate momentele specifice varstei. Nu este deloc usor, Kristine mai da nastere altor doi baietei (din care unul bolnav, care trebuie si el monitorizat si ingrijit), ea insasi se imbolnaveste de lupus, si, colac peste pupaza, incepe criza si trebuie sa infruntre spectrul saraciei. Incet incet, starea lui Jake se imbunatateste si ajunge sa urmeze cursuri de matematica, fizica si astronomie, sa fie considerat un copil-minune si sa fie acceptat la universitate la varsta de 9 ani. El este socotit un copil-minune, cu un IQ de 189 pe scara inteligentei copiilor a lui Wechsler si care poate sa faca orice in viata. Si totul datorita mamei lui, o femeie de exceptie, o mama buna care si-a ajutat copilul ei dar si ai altora (astazi ea conduce centrul comunitar caritabil Jacob’s Place pentru copiii autisti si cu nevoi speciale). Astazi Jake duce o viata aproape normala, studiaza si este curtat de marile centre universitare ale lumii.

Mi-a placut Scanteia, mi-a dat de gandit, m-a emotionat si m-a facut sa realizez cat de norocoasa sunt. As pune cartea aceasta pe acelasi raft cu cele motivationale, de dezvoltare personala, chiar daca nu se incadreaza in genul clasic. In fond, Kristine a reusit acolo unde nimeni nu-i dadea nici o sansa, si-a scos fiul la lumina si l-a facut sa ajunga un tanar cu potential nelimitat.

„Nu vreau sa spun ca fiecare copil autist – sau fiecare copil normal – este un geniu. Dar, daca aprinzi scanteia innascuta a unui copil, iti va arata drumul spre inaltimi mai mari decat ti-ai fi putut imagina vreodata.” – pag.345

Cartea poate fi comandata de aici.

„Am scris aceasta carte pentru ca sunt de parere ca povestea lui Jake e reprezentativa pentru toti copiii. Desi darurile lui sunt unice, povestea sa pune in evidenta posibilitatea pe care o avem cu totii de a realiza ce este extraordinar in noi insine si poate chiar arata posibilitatea ca «geniul» sa nu fie o insusire chiar atat de rara. Nu vreau sa spun ca fiecare copil autist - sau fiecare copil normal - este un geniu. Dar daca aprinzi scanteia innascuta a unui copil, iti va arata intotdeauna drumul spre inaltimi mai mari decat ti-ai fi putut imagina vreodata.“ - Kristine Barnett

E greu sa crezi ca un copil isi va gasi singur drumul, mai ales cand in fiecare zi specialistii ne spun ca toti copiii trebuie sa se incadreze in categorii specifice. Toti vrem sa le oferim copiilor nostri cele mai bune oportunitati, de acea pare ca le facem un deserviciu daca nu-i impingem in directia „corecta”. Sa incurajezi pasiunile copiilor tai in loc sa le redirectionezi, mai ales cand acele pasiuni nu fac parte dintr-o lista standard a succesului viitor, pare ca si cum te-ai arunca in gol de pe o stanca. Cu siguranta asa mi s-a parut mie. Dar efortul de credinta e necesar daca vrei ca acei copii sa zboare.


„Daca un copil care se presupunea ca nu va vorbi si nu va citi niciodata poate ajunge la asemenea inaltimi neverosimile, ganditi-va unde ar putea ajunge copiii fara asemenea probleme si cat de mult s-ar putea ridica daca i-am incuraja sa-si desfasoare aripile - dincolo de orice orizont, dincolo de cele mai indraznete asteptari ale noastre. Am impartasit povestea noastra in speranta ca acest lucru se va intampla cu adevarat.“  - Kristine Barnett








Sursa: https://fructitza.wordpress.com/2015/01/24/scanteia-povestea-unei-mame-care-a-crescut-un-geniu-kristine-barnett/

1/01/2017

Este oficial: osemintele dispărute ale lui Mihai Viteazu au fost descoperite. FOTO si VIDEO


Raportul de medicină legală și măsurătorile antopometrice confirmă autenticitatea osemintelor care au fost descoperite la Mănăstirea Plăviceni din județul Teleorman, iar marți va avea loc o slujbă de cinstire a memoriei marelui Voievod.

Mihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Țării Românești. Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit și de oameni și de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se știe că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desființarea Mitropoliei Ardealului și transformarea lăcașului în biserică catolică (1701).

Din 1701 nu se mai știa nimic de osemintele voievodului

De atunci însă și până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepție, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce privește dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele inițiale care susţineau teoria potrivit căreia osemnitele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar și membrele superioare fără claviculă și coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN și măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.


Acum, supoziția călugărilor de la acea vreme s-a adeverit, după ce a fost definitivat raportul medico-legal care atestă faptul că osemintele corespund ca mărime celor ale domnitorului, iar din cadavru lipsește capul (care se află acum la Mănăstirea Dealul), dar și celelalte elemente lipsă ale corpului. Marți, pe 9 august, la Mănăstirea Plăviceni din județul Teleorman va avea loc o slujbă la osemintele Voievodului, la care sunt așteptați mii de pelerini.






Cine dorește să ne dispară istoria?!

Odiseea acestor oseminte este una bogată și complexă. Din relatările din presa vremii și din informațiile de la cel mai înalt nivel al unor membrii aparținând celui mai elitist birou al contrainformațiilor militare, celebrul Birou 2 al Statului Major al Armatei Române, reiese că reprezentanți ai serviciilor militare secrete au primit de-a lungul timpurilor diverse misiuni speciale privind protecția acestor artefacte neprețuite pentru istoriografia României și a națiunii Române. Un film documentar care circulă pe internet povestește odiseea parcursă de capul Voievodului în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial. Neștiute sunt și traseele din zilele noastre, protejate se pare de un grup de înalți și „păzitori” ai acestor artefacte. De-a lungul timpului, de altfel, multe dintre simbolurile noastre naționale au încercat să fie distruse, începând de la cetățile dacice, citadelele romane sau chiar și biserici și mănăstiri. Nu este de mirare miza ca și aceste oseminte să dispară și să nu mai fie găsite. Unii doresc să nu mai avem istorie, care să aducă aminte de cei cinci conducători care au contribuit de-a lungul existenței noastre de peste 2000 de ani în aceste teritorii la unirea României, Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, A.I. Cuza și Regele Ferdinand. Este oare o întâmplare că au apărut aceste oseminte ale marelui Voievod sau asistăm la o recreare a istoriei pe bază de dovezi concludente, având în vedere apropierea centenarului în 2018.

Asasinarea Voievodului, în cronicile vremii

Dintre contemporanii Voievodului care au relatat din surse directe sau indirecte despre asasinarea lui Mihai Viteazu, pot fi menționați: Istvan Szamoskozy, cornicar transilvănean contemporan cu evenimentele, George Brancovici, Pettho Gergely – cronicar maghiar, Hieronymus Ortelius – istoric flamand, Jaques Augustin de Thou – istoric francez sau Richard Knolles – istoric englez. „Tăiat-au nemții bucăți mari de piele din trupul voivodului despuindu-i spatele și coastele, umerii și le-au oprit ca amintire. În cele din urmă, așa scârbos cum era, l-au înmormântat niște sârbi într-o groapă mică ca nu-l mănânce câinii”, scrisa cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy (1570 -1612).

Biserica Ortodoxă Română – un gest simbolic pentru centenar


Anul 2018 este un an important pentru istoria poporului nostru, având în vedere că se vor împlini 100 de ani de la reunificarea vechilor provincii ale Daciei în România și formarea națiunii române. Un gest deosebit din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, a președintelui Comisiei de Canonizare, prof. univ. dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, precum și a Sfântului Sinod ar fi să aprobe canonizarea marelui Voievod întregitor de neam și țară.

Aici gasiti harta si pozele zonei.

Sursa: http://www.bizbrasov.ro/2016/08/05/descoperire-de-exceptie-la-o-manastire-din-romania-confirmata-oficial-osemintele-disparute-de-secole-ale-lui-mihai-viteazu/

       
   

Vizite pe blog

Vizitatori

Labels